luni, 6 martie 2017

Noumenoir, de Flavius Ardelean

Cand am citit descrierea cartii, am stiut ca trebuie sa fie a mea:
Romania anului 2085 este impartita aproape in totalitate in cei care fac literatura si cei care o judeca. In fosta manastire de maici transformata in hotel pentru scriitorii exilati care nu mai pot scrie, „A nus Dei“, fostul scriitor Radu Lenea isi duce traiul prin crasmele de la ultimul etaj, chinuit de insomnie si dependent de droguri distilate din figuri de stil. Pacea îi este tulburata intr-o seara in care Lizaveta Markov, una dintre femeile fatale ale hotelului, ii da in grija un manuscris secret care poate schimba radical cursul istoriei. Prizonier in valtoarea tragediilor, prins in bataia focurilor si haituit de inspaimantatorii Kritikos, gangsteri ai Secretariatului de Critica al lui M. Namolescu si mana sa dreapta, Khan Kristos Kanacke, Radu Lenea se hotaraste sa scoata manuscrisul din hotel, chiar cu pretul identitatii sale. Manuscrise secrete, organizatii clandestine, urmariri si crime, sex si umbrele unor iubiri sunt ingredientele acestui delir literar in care nimic nu este ceea ce pare.

Este prima carte pe care o citesc de Flavius Ardelean si cred ca nu va fi ultima. Este o carte interesanta, fara inceput si fara sfarsit, as zice, actiunea este continua si simti ca te prinde din ce in ce mai tare, nu te lasa sa faci o pauza. Insasi scrierea este continua, aproape fara punct si fara spatii, fara alineat! Este prima astfel de carte pe care o citesc.

Cartea te introduce efectiv in lumea trista a scriitorilor exilati: hotelul  „A nus Dei“. Desi incearca sa fie prezentata ca un loc in care se retrag scriitorii ce nu mai pot scrie, lucrurile nu stau chiar asa: sunt adusi cu forta si nu mai pot pleca. Este un loc unde bautura, drogurile si femeile sunt permise (ba chiar incurajate), insa nu si scrisul. Daca ai ajuns la  „A nus Dei“ un singur lucru e clar: blocajul ce iti permite sa scrii s-a instalat si nu poti face nimic altceva decat sa astepti sa mori. 

Cu toate astea, Radu Lenea, un scriitor ajuns la „A nus Dei“ printr-o conjunctura nefavorabila, primeste din partea amantei lui, Lizaveta Markov manuscrisul sotului ei disparut, A. R. Deleanu si decide sa il salveze cu propria lui metamorfozare. De-a lungul actiunii, Radu Lenea trece prin diverse etape ale schimbarii, nu numai de nume. El evolueaza spre etape de care nici nu este pe deplin constient. In incercarea lui de a scoate manuscrisul din hotel, Radu Lenea trece prin intamplari ciudate chiar si pentru locul in care se afla, tot timpul pe urmele lui fiind Kritikos si bloggeri (buna asta!), un fel de politie secreta a locului. Oricat ar incerca sa depaseasca toate obstacolele, fiecare personaj devine victima propriului manuscris. Societatea literara descrisa in Noumenoir este una a absurdului, din care nimeni nu poate scapa.

Radu Lenea este, din punctul meu de vedere, un alter ego a lui Flavius Ardelean. Prin intermediul acestui personaj se prezinta fuga si desprinderea de sistem, sub pretextul eliberarii literaturii de o realitate oprimanta si nu este departe de lumea literaturii din Romania. Cartea este un cumul de factori si, as zice, chiar munca si framantarea unui scriitor, mai ales cand rezultatul muncii sale nu este apreciat la adevarata valoare.

Noumenoir nu este o carte usoara, insa este una care iti pune mintea la contributie si te face sa nu o lasi din mana pana nu o citesti. Linia dintre realitate si fictiune este foarte subtire si sunt locuri in care aceste doua entitati se intrepatrund. Insa, dincolo de toate, vei gasi o carte buna, in care actiunea, umorul, dragostea si, mai ales, satira se reunesc cu succes. Per ansamblu, eu o recomand!


Cu drag,

Alina

Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...