Cateodata sunt atat de obosita incat tot ce imi doresc cand ajung acasa este sa ma intind in pat si sa ma relaxez. Insa nu stiu cum ar fi viata mea fara blog, fara sa stiu ca am de raspuns la mailuri, fara sa deschid pagina si sa incep sa scriu. Cateodata mai mult, cateodata mai putin, uneori lucruri interesante, alteori o tinuta cu multe poze, in conditiile in care in majoritatea am iesit prost. Dar lucrurile astea nu sunt numai pentru mine, ci si pentru tine, cel care vizitezi acest blog. Nu stiu cand au trecut 4 ani, dar ma vad facand acelasi lucru inca cel putin 4 de acum incolo. Pentru ca pasiunile nu mor niciodata, parca asa se spune.
Vorba multa, saracia omului, asa ca trecem direct la alocarea premiilor.