Rizzoli - dezamagire romaneasca

Am iesit zilele trecute prin ploaie si balti sa il plimb pe Ukko si mi-am adus aminte cat am fost de dezamagita de botinele Rizzoli. In toamna, cand colectia abia ajunsese in magazine, le-am ochit pe raft si a fost dragoste la prima vedere. Nu eram foarte convinsa ca merita 300 lei, dar iubitul meu m-a convins sa sprijin producatorii romani. Realizate din piele 100%, imblanite in interior si cu o extra portiune de piele pentru a da senzatia de picior mai subtire, erau exact ceea ce cautam.

Lift Me Up

Lift me up, lift me up - melodia lui Moby imi suna in cap, fara a putea face legatura cu cine o canta in prima faza. Inceputul lunii noiembrie a fost atat de prost pentru mine incat simt nevoia "sa ma ridice" cineva. Nu este prima data cand subconstientul meu imi arata ce nevoi am printr-o melodie cantata pe repeat, venita de nicaieri ...

Tinuta urmatoare am purtat-o la o cafea cu o prietena draga, pe care n-o mai vazusem de ceva ani. Cat de trist este sa locuiesti in acelasi oras cu oameni dragi, dar sa nu apuci sa vorbesti cu ei cu anii/lunile? Poate cateodata este prea tarziu sa ii spui cuiva cat iti este de drag ... Incerc sa ies din pasa asta proasta si vad ca orice tentativa as avea, tot pe panta pesimista ajung. E nevoie de timp, sunt sigura, timpul rezolva totul, chiar si ceea ce nu e de rezolvat.